Drumul spre Raiul Animalelor
Din pacate, am iarasi un post trist. Ce sa facem, asa e viata… oamenilor si animalelor.
E bine stiut faptul ca majoritatea doctorilor veterinari de pe la noi isi cunosc foarte putin meseria, iar cand e vorba de animalele exotice, stiinta lor tinde spre zero.
Azi m-a sunat o prietena si mi-a spus ca perusii ei au diaree, nu mananca si nu stie ce sa le faca. Am si eu un zbenguila mic, dar recunosc ca ma pricep foarte putin la pasari. I-am propus sa-l ducem pe cel grav bolnav la o doamna doctor foarte apreciata in Turda, mai ales de catre posesorii de caini. Am pus noi pasarea cu pricina intr-o cutiuta si am pornit spre cabinet. Acolo, doctorita a studiat-o putin apoi a venit si i-a dat o injectie. Imediat dupa, pasarea s-a lasat pe o parte. Doamna a inceput sa-i faca masaj, dar fara sperante prea mari. Ne-a spus doar s-o mai masam pe picioruse, poate-poate… Cand am iesit cu ea afara, s-a stins sub ochii nostri. N-am cuvinte sa va povestesc durerea prietenei mele si tristetea mea… Doamna doctor a fost de parere ca a murit de stres, noi credem insa ca a fost de vina injectia facuta in piept. E mare pacat! Perusul era tanar si voios pana ieri. Un baietel cuminte, care nu merita o astfel de soarta. Acum ma rog sa nu se imbolnaveasca animalele mele. Mai bine fac tot posibilul sa le mentin sanatoase, decat sa le duc la veterinar cu speranta ca le redau sanatatea, si de fapt, sa le duc la moarte…
- Postat în: Scrieri
E trist când ne mor animalele. Pentru că de prietenia lor, nu ne îndoim!