Moment poetic (2)

Tudor Arghezi – Inviere

De cand mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine.
Nu stiam ca ma voi vindeca de mine, CU TINE.
Vorbele, gandurile, impletirile crezusem ca-mi ajung.
Nu stiam. Mi-au zvacnit umerii, mi-au crescut bratele:
fusesem ciung.

Mi-am simtit coapsele, gleznele, spinarea, tari ca un luptator.
M-am vindecat si m-am nascut, sarutandu-ti talpa unui picior.
Fusesem slabanog, fusesem orb, ratacit
Intre uragane, miazanoapte si rasarit.

Mana-ti atarna-n nisip si pietris,
Linsa de valul curmezis
Care vine-mblinzit sa-ti pupe unghiile, inelele si-o bratara,
Zale rupte, firimituri de coifuri si de scuturi,
O poala de odajdii argintii si fluturi.

Pentru leacurile din macesii sanului tau
Am infruntat mania lui Dumnezeu.

Vezi? Corabia din zare pluteste lin, plecata pe sfert,
Plumbuita ca intrun namol de cositor fiert.
Merge marea, merge cerul impovarat de stele.

Numai corabia si NOI ne-am oprit intre ele….

Anunțuri

Un comentariu

  1. Vindecare de sine !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: